PUTEREA VINDECĂTOARE A LINIȘTII INTERIOARE Corpul tău se hrănește în clipele când liniștea interioară se așează în interiorul său.
Corpul tău este creat să se regenereze în astfel de momente și să revină la starea de sănătate naturală în care el a fost creat.
Dacă vei oferi astfel de momente magice,
Într-un fel,
Atunci,
Treptat,
El va reveni la starea inițială de o sănătate de plină.
Și nu este neapărat o minune,
Ci mai degrabă o aplicare a unor legi care sunt adânc gravate în interiorul ființei tale.
Dar cum se ajunge la această liniște interioară?
Calea cea mai simplă este prin intermediul liniștii exterioare.
Întotdeauna există o simetrie între exterior și interior.
Între ceea ce se manifestă și ceea ce stă ascuns.
Între ceea ce se distinge și ceea ce rămâne încă invizibil.
Dacă vrei,
Între cauze și efect.
Și îți imaginezi cât te afli într-o cameră.
La început este goală.
Doar pereții,
Să zicem,
De o culoare crem,
Ca să nu fie alb.
Și camera goală,
O podea,
Iarăși,
De lemn,
De stejar.
Și ești doar tu în acea cameră.
Golul umple tot ce există în jurul tău.
Și treptat începi să populezi acea cameră cu obiecte.
Aduci un pat,
O masă,
Poate un birou de lucru,
Un dulap.
Tot felul de obiecte.
Până când camera se umple.
Dar,
La un anumit moment,
Prin aducerea de noi și noi obiecte,
Constați că nu mai ai unde să le mai pui,
Obiectele pe care le-ai adus.
Și atunci începi să le stiguiești,
Să le îndești în toate cotloanele.
Și,
După o vreme,
Tot ce este în jur,
Se înfățișează ca un loc plin de obiecte felurite,
Puse peste tot.
Și privești în jurul tău și simți o apăsare și o tensiune interioară în fața unei învălmeșeli de lucruri,
De tot felul.
Unele de care ai nevoie,
Altele de care nu ai nevoie.
Unele de care te folosesti,
Altele nu.
Însă ele sunt atât de amestecate,
Că nu-ți mai este clar care este bun și care trebuie dat sau aruncat.
Oricum scozi din încăparea.
Faci o comparație între cele două stări.
Starea de gol,
De liniște,
De la început.
Și starea de încărcare maximă.
Și vezi progresia în care,
Pe măsură ce obiectele se adunau,
Starea de nelinște creștea.
Și identifici momentul în care obiectele au fost prea multe.
Sigur,
Aveai nevoie de câteva ce slujeau pentru diferitele probleme pe care vreau să le rezolvi.
Poate o cameră de dormit.
Poate o cameră de lucru.
Deci anumite obiecte ți-ai justifica.
Altele însă nu.
Și acum,
Scoți tot ce nu îți folosește.
Imediat.
Ca să ajungi la strictul necesar și la momentul de optim.
Când obiectele erau doar atât cât trebuia în acea cameră.
Să zicem că vei rămâne doar cu o masă,
Cu un pat,
Poate cu un birou de lucru și un lac.
Și atât.
Iarăși,
Notezi stările pe care le ai.
Și observi liniștea ce te-a cuprins după ce obiectele în plus au fost duse afară din cameră.
Și rămâi acum în această stare,
Gândindu-te că similar se întâmplă și în interiorul corpului tău.
La începutul unei zile,
Să zicem,
Camera stomacului și deopătriva sistemului digestiv este goană.
Și tu încerci să o umple.
Cu obiectele,
Cu alimentele.
Există un optim însă,
La care dacă nu te oprești,
După aceea se produce o îngheștiană de alimente în sistemul tău digestiv.
Și gândește-te că tot ceea ce se întâmplă acolo se va reflecta în mintea ta.
În comportamentul tău.
În ceea ce faci.
Dacă îndești prea multă mâncare,
Starea emoțională va fi destructivă.
Și atunci gesturile,
Gândurile,
Tot ceea ce faci va fi marcat de această încărcare interioară,
Ba mai mult.
Ceea ce încarci în interior,
Vei tine să încarci și în exterior.
Aceeași bulimie după mâncare poate să se translateze într-o bulimie informațională în care stai lipit de internet sau de alte surse de informare.
Poate să fie o bulimie de activitate.
Poate să fie o bulimie de îngrămădire a obiectelor.
În loc unde te găsești,
În camera ta de lucru sau acasă și urmată în mod clar tău supra-încărcare,
Supra-eșitare și epuizeare.
Pare un scenariu straniu,
Dar așa se întâmplă cu majoritatea oamenilor.
Bulimia,
De orice fel,
Se regăsește de fapt la origin în modul în care te alimentezi cu mâncarea.
Alteori relația este inversă.
Te alimentezi cu prea multă informație.
Și mintea ta se umple de concepte și idei care nu sunt de folos.
Care nu te ajută.
Care,
Pur și simplu,
Se aglomerează în mintea ta până acolo în când nu mai ți este clar ce este prioritar și ce nu.
Ce este esențial și ce este secundar.
Și această stare de bulimie informațională te conduce la bulimie alimentară,
Sau la bulimie de activitate,
Sau la bulimie de griji,
Sau la multe alte nebunii de felul acesta.
Sau,
Poate,
Te supraîncărci cu prea multă activitate.
Și aici este punctul vulnerabil.
Și de această supraîncărcare pleacă și celălalt.
Vezi?
Corpul tău se aseamănă cu o cetate cu mai multe porți.
Și porțile acestea trepăzite.
Este poarta către,
Să zicem,
Parte alimentară,
Către hrană.
Este poarta către activitate.
Este poarta către informare.
Și așa mai departe.
Sunt multe porții la care trebuie să vă ghiți ce intră și ce iese.
Și să faceți un calcul înțelept.
Dacă nu,
Cumva,
Sunt prea multe obiecte.
Sau dacă nu,
Cumva,
Obiectele care le ai nu sunt cele care trebuie și ar trebui să iei altele.
Și atunci îți revine în minte două imagini.
Camera goală și camera umplută cu obiecte,
Atât cât ai nevoie.
Și dacă nu ai altă variantă,
Golești tot.
După care umpli doar cu spiritul necesar.
Pentru că,
Poate,
Uneori nu îți e clar ce înseamnă spiritul necesar.
Și de aceea,
Prima dată,
Trebuie să golești tot pentru a zice în ulterior ce ți este,
Cu adevărat,
De folos.
Și măsura în care vei face acest lucru în comportament și în gândire,
Atunci,
Corpul tău va începe să se regenereze.
La nivelul întregului,
La nivelul țesuturilor și,
Bineînțeles,
La nivelul celulelor.
Cărămizile fundamentale ale vieții.
Ține minte toate aceste lucruri și practicările.
Dragul meu prieten și frate,
În Hristos și în umanitate,
Pace ție!
Da,
Pace ție!
