Bucuria impermanenței

Bine.

Haideți să stăm cu spatele drept,

Închidem ochii și ne punem toată atenția pe respirație.

Respirația să fie naturală,

Normală,

Nu forțăm nimic.

Ne punem fix la intrarea mânărilor și observăm atingerea aerului în interior și apoi când expirăm.

Putem să începem să numărăm respirațiile.

Un expir și apoi un inspir înseamnă unul și numărăm din zece în zece.

Spatele să fie drept,

Capul în continuarea coloanei,

Nici prea în față,

Nici prea în spate.

Primul preliminar este să îți iei refugiu și într-un cuvânt,

Refugiu înseamnă responsabilitate 100% pentru tot ceea ce gândești,

Pentru faptul că tot ceea ce ți se întâmplă bine 100% din tiparele tale mentale și în cazul nostru ne luăm refugiu în practicarea conștientizării morții.

Conștientizarea morții te poate salva de la o viață pierdută.

Pasul următor este bodhicitat,

Care înseamnă să te gândești că îi poți ajuta pe ceilalți,

Doar dacă tu,

În primul rând,

Devi fericit.

Asta este esența.

Și gândește-te cât de fericit ești în momentul ăsta și cum ai putea ajuta tu pe cineva care care este într-o suferință momentană.

Și gândește-te la acea persoană și trimite-i un gând bun astfel încât să scape de suferință.

Asta este esența bodhicitei.

Nu este neapărat despre a oferi anumite lucruri oamenilor,

Ci în final de ai ajuta să scape de suferință.

Apoi,

Invită-l pe maestrul tău de suflet să mediteze alături de tine.

Poziționează-l puțin mai sus decât tine,

Oricare ar fi el.

Poate să fie un om obișnuit,

Poate să fie un părinte,

Un prieten,

Orice ființă pe care tu o consideri o ființă perfectă.

În cazul nostru,

Cel mai des întâlnit este Iisus.

Pasul următor este să te gândești la o calitate a lor.

O calitate pe care tu o admiri și pe care ei au dezvoltat-o la nivel de perfecțiune.

Sau dacă,

Momentan,

Încă nu îi vezi perfecți în acea calitate,

Imaginează-ți că sunt perfecți și că modul cum îi vezi tu,

Momentan,

Este doar percepția ta.

Și gândește-te la acea calitate a lor pe care tu o admiri cel mai mult.

Acum,

Fă-le o ofrandă,

Adu-le o ofrandă și asta poate fi orice,

De la o floare,

La o muzică bună,

O vedere frumoasă,

Orice,

Sau poate cea mai importantă ofrandă pe care tu poți să le aduci este practica ta pe care o faci zi de zi.

Sau chiar dacă nu o faci bine,

Sau practica la care te chinui și încă nu-ți iese perfect,

Sau un lucru mărunt pe care tu vrei să-l faci pentru cineva mai încolo sau în zilele următoare,

Ofere-le lor acest lucru.

Îi va mulțumi mai presus decât orice obiect.

Ei cu adevărat nu au nevoie de nimic din partea ta.

Tot ce-și doresc ei este să te vadă că tu practici și că vrei să să scapi de suferință.

Și pasul următor este să te gândești la ceva negativ pe care l-ai făcut sau l-ai spus sau l-ai gândit despre cineva în ultimele 24 de ore și gândește-te la ceva specific.

Iar asta este suficient pentru a avea un regret inteligent despre acel lucru.

Și ai cumva un mic angajament că te lupți să oprești acest tip de comportament pe viitor.

Și acum în mod egal gândește-te și la ceva bun pe care tu l-ai făcut pentru altcineva.

Și la fel fi foarte specific.

Și bucură-te pentru acel lucru.

Acum cere maestrului tău să te învețe,

Cere învățături,

Să te ajute să evoluezi pe calea ta și să te ajute să înveți și din lecțiile pe care ceilalți ți le oferă prin situațiile la care ești expus zi de zi.

Nu doar învățături formale.

Este foarte plauzibil ca persoana care te-a supărat cel mai mult în ultimele șase luni să fie o ființă iluminată care tot încearcă să te învețe ceva despre despre karma,

Despre ego-ul tău,

Despre atașamentele tale.

Și asta e lecția pe care tu o ai de învățat pentru a evolua.

Acum roagă-te și cerele să rămân alături de tine tuturor învățătorilor din viața ta,

Maestrului tău,

Dar și colegilor tăi cu care practici și cu care evoluezi cot la cot.

Chiar dacă uneori te mai superi pe ei,

Dar gândește-te că fără ei și fără învățătorii tăi,

Nu ai putea evolua.

Ai fi fost într-un loc mult,

Mult mai rău decât acum.

Așa că cerele să rămân aproape de tine pe tot parcursul vieții.

Și cu asta încheiem preliminarile.

Puteți să vă schimbați poziția acum dacă simțiți nevoia.

Și după ce începemeditația morții,

Încercați să rămâneți nemişcați până la final.

Și când sunteți gata,

Reveniți înapoi la respirație.

Urmăriți-vă respirația.

Și acum trecem prin meditația morții.

Meditația morții are trei pași preliminari și apoi trei principii.

Fiecare cu câte trei părți.

În total sunt 12 părți ale meditației.

Și vom trece prin toți acești pași.

Dacă simți nevoia să rămâi mai mult la unul din pași,

Poți să o faci.

Dacă simți nevoia că ai de procesat mai mult.

Și o să începem cu preliminariile meditației morții.

Preliminariile meditației morții încep cu problemele unei vieți ce nu este trăită cu conștiința morții.

Te vezi cum ieși dintr-o pădure foarte deasă.

Ești încărcat.

Ai multe bagaje în spate.

Multe pe care le cari.

Ești mordar.

Ești plin de lucruri pe care le cari într-una și ești și obosit în același timp.

Și te apropii de o masă cu lucruri cu bunătăți.

În jurul ei se înghesuie oamenii și încerci să iei și tu ceva,

Dar nu poți,

Pentru că oamenii te dau la o parte,

Se înghesuie,

Te lovesc și asta înseamnă o viață în care nu înțelegi de unde vine realitatea.

Nu înțelegi cum să creezi tu o realitate abundantă.

Te lupți pentru lucrurile pe care le dorești.

Te lupți cu alții și în același timp îi rănești pe ceilalți.

Cam așa este viața ta până să începi să meditezi asupra murții.

Apoi reușești să te desprinzi de înghesuială și ieși din pădure,

Te apropii de un pod ce trece peste o apă,

Te oprești pe pod și începi să descarci din bagajele pe care le-ai cărat atâta timp.

Și pe măsură ce le arunci în apă și vezi cum se duc,

Imaginează-ți ceva specific pe care tu îl porți cu tine.

Un bagaj poate fi un lucru de care ești atașat,

Un lucru material,

Poate fi o relație bolnavicioasă care simți că îți ia multă energie,

Poate fi anumite gânduri pe care tu le porți cu tine mereu.

Și încearcă să le descarci,

Să le arunci în apa care curge și să vezi cum te simți după ce ai scăpat de ele.

Încearcă să alegi ceva specific ce simți că în viața ta este ca o apăsare.

Ori și simplu te descotorosești de lucruri și activități care îți ocupă timpul,

Îți consumă resursele.

Pur și simplu te eliberezi de ele pentru ca tu să poți să te ocupi mai apoi de practica care chiar contează și care chiar îți poate salva viața de la o suferință.

Iar asta reprezintă beneficile meditației asupra morții.

În mod automat dacă practici ai conștiința morții vei vrea să lași toate lucrurile care îți ocupă timpul irrelevant și îți consumă energia.

Iar apoi la capătul podului vezi acest grup de soldați soldați înarmați și foarte furioși care vin spre tine și acesta este modul greșit de a privi moartea adică cu teroare și frică.

Și treci peste ei,

Îi oculești foarte ușor.

Acesta reprezintă modul corect de a vedea moartea,

De a nu reacționa instinctiv în fața ei.

Treci peste regrete și presentimente despre moarte și ajungi pe o pajiște ești îmbrăcat doar într-o mantie de mătase și pur și simplu te simți ușor,

Liber dansezi ești curat și aceasta este ceea ce îți dorești ca atitudine în fața morții.

Cam acesta este sentimentul pe care îl ai atunci când nu ești prins de atașamente de tot felul de lucruri.

Îți trăiești viața ușor.

Ești ușor,

Ești liber,

Ești vibrant,

Ești plin de energie.

Asta înseamnă să vezi moartea fără să-ți fie frică.

Conștiința morții te ajută să trăiești din plin viața de zi cu zi.

Și ajungi la ușa unei clădiri,

Ușa unui mic castel.

Este o ușă mare și galbenă pe care scrie moartea este sigură.

Și asta este prima diviziune din cele trei ale meditației morții.

Primul concept pe care e nevoie ca tu să-l ții minte mereu.

Moartea este sigură.

Și intri în interior.

Intri pe ușă.

Și imediat în dreapta ta,

Imediat ce intri,

Este un animal fioros,

Mare.

Este legat.

Dar dacă nu ar fi legat,

Imediat te-ar omora.

Iar acesta reprezintă karma ta,

Care la un moment dat se va consuma și te va forța să te vezi murind.

Este inevitabil.

Nu ai cum să scapi la un moment dat.

Cu toții o vom experimenta.

În centrul camerei este un mic pedestal iar pe el se află o clepsidră destul de mare și este clepsidra vieții tale.

Ea curge mereu.

Observi cum se scurge viața din ea.

Nu poți să adaugi nimic în plus.

Pe măsură ce te uiți la ea,

Fix în această clipă,

Viața ta se scurge.

Mai devreme sau mai târziu fiind goală și se scurge fără întrerupere.

Este exact cum trăim noi viața.

Mereu se scurge și simțim că nu avem timp de nimic.

Este timpul prețios.

Se scurge în fiecare secundă.

Apoi mergi mai departe,

Intri într-un coridor lung și întunecos și mergi destul de repede.

Te grăbești și în stânga și în dreapta coridorului sunt tablouri cu imaginile maestrilor pe care tu i-ai întâlnit în viața asta.

Sunt lecțiile pe care ei ți le-au oferit.

Lecții foarte importante și lecții care pur și simplu salvează viața,

Dar datorită faptului că nu ai putut să te concentrezi suficient de mult,

Nu ai reușit să le practici pe îndelete și până la capăt.

Și observi cum treci până lângă ele și treci cu viteză fără să apuci să le citești pe toate până la capăt.

Asta este ceea ce trebuie să te gândești tu acum,

Că sunt lucruri foarte importante pe care din anumite motive nu avem timp să le practicăm sau să le studiem așa cum trebuie.

Apoi ajungi la o ușă verde,

La sfârșitul acestui coridor,

Iar pe ușă scrie că momentul morții nu este sigur.

Asta este a doua mare diviziune din meditația morții.

Și ține minte acest lucru,

Pe măsură ce intri în căperea a doua.

Iar cum intri în cameră?

În dreapta jos este un coș de gunoi iar în coșul de gunoi se află o hârtie pe care e scris numărul 72.

Aceasta este expectanța medie de viață a unui om din ziua de azi,

Dar faptul că o vezi aruncată la gunoi,

Asta înseamnă că nu e nimic bătut în cuie.

Sunt oameni care mor de tineri,

Oameni care mor la naștere,

Alții care mor peste 100 de ani.

Deci nu există o regulă că vei muri și tu la în jurul vârstei de 72 de ani.

Momentul poate fi oricând.

Și apoi te plimbi prin cameră mai departe și observi lucruri din viața ta,

Lucruri ce te înconjură,

Lucruri pot fi mașina ta,

Casa ta,

Lucruri,

Obiecte din casa ta și fii conștient că multe din aceste lucruri pot fi chiar dăunătoare,

Multe te pot omorâ.

Foarte puține lucruri din jurul tău te țin în viață.

Chiar și o bucată de pizza sau un sandwich poate fi bun sau poate fi rău.

Sunt foarte puține lucruri care te țin în viață,

Care îți susțin viața.

Majoritatea îți pot fi fatale în anumite momente.

Așadar,

Moartea poate surveni din oricare din aceste lucruri.

Această cameră este de forma unui triunghi.

Ne îndreptăm spre vârful lui,

Spre ieșire și chiar înainte să ieși,

Calci pe un mic spin și observi că începi să sângerezi.

Și asta semnifică faptul că chiar și un chiar și o mică înțepătură,

Chiar și un spin mic te poate omorâ.

Gândește-te cât de fragil este corpul tău.

Gândește-te la un virus care te poate ucide de la prima atingere sau o radiație ce poate dezvolta un cancer sau gândește-te cât de fragil este corpul tău.

Iar apoi intri printr-o ușă roșie și dai într-un coridor lung care este înconjurat de sticlă.

Și această sticlă te separă de lumea exterioară.

Și cum intri în acest coridor de partea cealalta peretelui de sticlă îți vezi rudele și prietenii cum socializează și cum stau împreună.

Încerci să le atragi atenția,

Dar ei nu te aud,

Nu te văd.

Ești singur.

Și așa vei fi și când mori.

Nimeni nu poate să vină cu tine.

Pe măsură ce mergi mai departe în acest coridor pe jos vezi din lucrurile tale pe care le-ai prețuit toată viața.

Încerci să le iei,

Să le atingi,

Dar nu poți.

Gândește-te la cărți preferate,

La poze,

La tot ce ai prețuit tu mai mult și acum nu le mai poți lua.

Nu mai ai nicio putere asupra lor.

Iar pe finalul acestui coridor de partea cealaltă a acestui perete de sticle este chiar corpul tău.

Este dezbrăcat,

Este întins pe spate,

Este chiar corpul tău pe care tu l-ai prețuit atât de mult și l-ai îngrijit,

L-ai îmbrăcat pe toată perioada vieții și momentan nu poți nici nu poți nici corpul tău să îl iei cu tine.

Iar trăsăturile feței încep să dispară,

Să fie puțin șterse,

Faptul că nici nu îți mai amintești atât de bine cine ai fost și ce ai făcut în viața asta.

Nu poți să iei cu tine nici amintirile pe care le-ai tot experimentat.

Iar pe finalul coridorului este o ușă pentru următoarea încăpere.

Este o ușă albă care se cheamă cele trei decizii pe care le vei lua în urma acestei meditații.

Și deschizi ușa și ești într-o mică cămăruță rotundă.

În sus este un turn cu mici ferestre prin care intră Soarele.

În centrul cămăruței bate lumina Soarelui,

Dar tu încă nu ești în centru.

Ești în umbră.

De data asta,

În stânga ta rezemat de perete,

Este un sceptru lung din lemn.

Este puțin mai înalt decât corpul tău.

Îl iei în mână.

Ți se potrivește perfect pe mâna ta.

Îl iei cu mâna stângă iar a luat în mână acest sceptru este prima decizie pe care tu o iei.

Pe care o ai nevoie să o iei și anume că este decizia de a-mi începe practica iar apoi faci un pas în față către centrul.

Iar asta este a doua decizie.

Semnifică a doua decizie și după ce faci un pas în față lovești cu sceptru în pământ și asta semnifică că momentul în care trebuie să te apuci să practici este acum.

Acum este momentul să să-ți începi practica.

Iar acesta este un această decizie este un răspuns celui de a doua cameră prin care ai trecut și anume că momentul morții nu este sigur.

De aceea trebuie să începi acum practica.

Iar acum pășești încă o dată cu stângul în față și ajungi fix în centru,

În lumina soarelui.

Ridici acest sceptru cu ambele mâini în sus și te uiți spre soare și asta semnifică un fel de putere ce se află în mâna ta.

Faptul că ții sceptru sus și te uiți înspre soare este decizia pe care o iei să faci această practică.

Este decizia de a elimina orice alte practici,

Orice alte tendeleniciri care sunt adiacente și care nu te duc cu adevărat nicăieri.

Și chiar și practicile din calea ta,

Evoluția ta spirituală,

E nevoie să treci prin ele cât mai rapid,

Astfel încât să evoluezi.

Să poți să evoluezi și prin aceste practici.

Și decizia este să alegi doar acea practică care este cea mai relevantă și cea mai puternică pentru tine în acest moment.

Iar apoi te uiți în dreapta.

Este o ușă în dreapta.

E o ușă de culoare albastră.

Un albastru intens.

Ți-ntorci capul spre dreapta,

Te uiți spre ușă,

Aduci sceptru în mâna dreaptă și îl țintești spre ușă.

Iar asta este ușa pe care scrie practica pe care tu o ai de făcut.

Iar asta o vei face zi de zi.

Iar acum ne apropiem de sfârșitul meditației.

Ne readucem atenția asupra maestrului nostru de suflet pe care îl avem în fața noastră,

Pe care l-am avut tot timpul.

Ne uităm la el și îl rugăm să rămână în inima noastră pe tot parcursul zilei.

Și în momentul în care noi îl rugăm pe fața lui,

Apare un zâmbet foarte mare,

Foarte larg.

Trebuie să-ți aduci mereu aminte că ei se bucură,

Sunt extaziați de faptul că tu le ceri să rămână aproape de tine.

Sunt foarte bucuroși că ai avut curajul să le ceri să rămână aproape de tine.

Și în mintea ta silueta maestrului o ridici în aer deasupra ta,

Astfel încât să fie în aceeași direcție cu tine,

Privirea lor să fie în aceeași direcție.

Și le micșorezi silueta astfel încât să ajungă până la câțiva centimetri.

Și îți imaginezi că îi cobori prin creștetul capului,

Ca pe canalul unui lift.

Îi cobori până în dreptul inimii tale.

Iar în inima ta există o mică cămăruță,

Precum o capelă,

Cu perne frumoase din mătase.

Lumina Soarelui intră în această cămăruță.

Iar în acest spațiu,

Îi inviți să șadă.

Gândește-te că această cămăruță din interiorul inimii tale este precum un bob de mazăre ca mărime,

Dar odată ce intri în ea,

Este foarte frumos amenajată și pe măsură ce ei coboară în inima ta,

Simți cum te încălzește,

Simți cum radiază căldura și lumină.

Iar după ce mărimește în inima ta,

Simți cum continuă să radieze căldura și lumină.

Și această această lumină ce radiază din partea lor,

Îți intră în fluxul sanguin,

Simți cum intră în tot corpul tău și cum ți-l luminează și cum te vindecă cu lumina ei lor.

Și bucură-te că ești printre puținii oamenii care știu să mediteze asupra morții.

Încearcă să dedice această karmă pozitivă pe care tu o faci prin practica ta,

Dedico-o tuturor ființelor înconjurătoare.

Imaginează-ți că din porii corpului tău ies raze de lumină din toți porii și ating toate ființele din jurul tău.

Aceste raze de lumină pe măsură ce le ating le schimbă starea,

Le scapă de suferință și automat pe fața lor apare un zâmbet de mulțumire,

De împlinire.

Imaginează-ți că tot orașul este învăluit de aceste raze de lumină ce ies din tine.

Și că oamenii peste care dai tu în drumul tău de zi cu zi încep să se simtă fericiți și nu știu de ce.

Iar acum ne revenim cu atenția la respirație și înainte să deschizi ochii mai numără până la 10 respirații.

Perfect.

Și ne revenim.